Andrada BOLDIS

”De unde vine magia de fapt? Din fiecare spectator in parte.”

La gradinita, am jucat rolul Soarelui intr-o sceneta. De atunci si pana acum 4 ani nu am mai avut alte interactiuni cu orice inseamna actorie sau teatru. Asta pana am intrat in The Hooleelogans, ce credeam eu pe atunci ca e doar o trupa de teatru pentru adolescenti  (acum imi dau seama ca a insemnat mult mai mult de atat), iar de acolo a inceput totul. Spectacole, ateliere, festivaluri, repetitii, roluri, munca grea, lacrimi, rasete, oameni frumosi, aplauze, emotii – toate astea m-au invatat despre mine, despre oameni in general  si relatiile dintre ei si au nascut in mine o pasiune pe viata pentru aceasta forma de arta. Iar cand credeam ca totul s-a terminat (odata cu liceul) si ca nu voi mai avea alte tangente cu teatrul decat dintr-un scaun  intr-o sala de spectacol, s-a ivit pe neasteptate o propunere ce suna mai mult decat interesant – Teatru senzorial labirint. Cumva am intuit de la inceput despre ce e vorba si am fost foarte entuziasmata de idee, dar adevarul e ca m-a surprins total. Nu se compara deloc cu ce facusem pana atunci. E altceva. E un alt nivel de implicare, de intelegere, de atentie la cei din jur, de conectare, de simtire. E magie. Si se obtine nebanuit de usor – fiind deschis si receptiv.

De unde vine magia de fapt? Din fiecare spectator in parte. Noi, actorii, suntem doar medii prin care ea se declanseaza.  De asta continui sa fac teatru labirint si o fac cu multa daruire, pentru ca lumea asta are nevoie de putina magie din cand in cand.